The Gateway SPI Strategic Policies & Ideas
O nouă descoperire arată că primul Homo sapiens locuia deja în nord-vestul Europei în urmă cu 47.000 de ani.
Acum aproximativ 45.000 de ani, Europa trecea prin schimbări profunde. Neanderthalienii, specia umană care până atunci predominase pe continent, au început să dispară în timp ce o nouă specie numeroasă, Homo sapiens, s-a extins pe tot continentul. În această tranziţie între paleoliticul mediu şi superior, ambele specii umane au coexistat şi chiar s-au intersectat.
La ora actuală, încă conservăm 2% din ADN-ul de Neanderthal din genomul nostru, deoarece ei, împreună cu Sapiens, au dezvoltat culturi diferite care, în unele cazuri, cum ar fi Lincombian-Ranisian-Jerzmanowician (LRJ) din nord-vestul şi centrul Europei, oamenii de ştiinţă nu ştiau cui să i-o atribuie. Din acest motiv, analiza rămăşiţelor peşterii Ilsenhöhle din Ranis (Germania), un sit asociat cu LRJ, a arătat că acest loc a fost ocupat sporadic de oamenii moderni încă de acum 47.500 de ani, cu mult înainte de sfârşitul Neandertalienilor. Descoperirea întăreşte ideea că a existat un mozaic de diferite populaţii şi culturi umane prezente în Europa în timpul paleoliticului mediu şi superior. Detaliile au fost făcute publice miercuri în mai multe articole publicate în „Nature and Nature Ecology & Evolution”, toate conduse de Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Leipzig.
Peştera Ranis a fost excavată în 1930, dar nu au fost găsite rămăşiţe umane atunci. Aproape o sută de ani mai târziu, o nouă săpătură efectuată între 2016 şi 2022 a atins o adâncime de opt metri şi, după îndepărtarea unei stânci, echipa a descoperit noi rămăşiţe, de data aceasta umane şi excepţional de bine conservate. În plus, au reexaminat fragmentele găsite în 1930 şi au găsit mai multe oase umane care în tot acest timp au fost clasificate în mod eronat drept „oase de animale”. În total, au identificat treisprezece rămăşiţe osoase umane al căror ADN a dezvăluit că aparţin aceluiaşi individ Homo sapiens sau mai multor rude materne care în urmă cu 47.500 de ani au făcut parte din primii bărbaţi moderni care au locuit în Europa. În paralel, alte două echipe de oameni de ştiinţă au studiat condiţiile climatice şi ambientul cu care s-au confruntat acele grupuri de pionieri de Homo sapiens din Ranis şi le-au examinat capacitatea de adaptare. Analiza izotopilor stabili din dinţii şi oasele animalelor a ajutat la descoperirea faptului că, în urmă cu peste 43.000 de ani, Ranis era un loc cu peisaje asemănătoare cu cele din Siberia modernă sau nordul Scandinaviei. „Acest lucru arată că chiar şi aceste prime grupuri de Homo sapiens care s-au dispersat în Eurasia aveau deja o anumită capacitate de a se adapta la condiţii climatice atât de dure”, explică Sarah Pederzani, de la Universitatea din La Laguna (Tenerife) şi Max Planck, şi directoarea studiul paleoclimatic al peşterii.
Aceşti oameni de ştiinţă cataloghează descoperirea ca fiind „fascinantă şi surprinzătoare”, deoarece până de curând se credea că rezistenţa la condiţiile climatice nu a avut loc decât câteva mii de ani mai târziu, notează raportul. Acei primi Homo sapiens se deplasau în grupuri mici şi fceau incursiuni scurte în timpul cărora vânau mamifere terestre mari, cum ar fi cai, rinoceri şi reni.
Împreună, aceste studii includ săpături arheologice, identificarea morfologică taxonomică şi proteomica, analiza ADN-ului mitocondrial, datarea cu radiocarbon a materialului arheologic şi a rămăşiţelor umane, zooarheologia şi analiza izotopică. Toate aceste discipline marchează o piatră de hotar importantă în înţelegerea incursiunilor iniţiale ale Homo sapiens în Europa la nord de Alpi în timpul tranziţiei de la paleoliticul mediu la cel superior.
„Rezultatele de la Ilsenhöhle din Ranis ne schimbă radical ideile despre cronologia şi istoria aşezărilor în Europa la nord de Alpi. Este deosebit de interesant că acum avem cel mai vechi Homo sapiens aici, în Turingia, Germania”, conchide Tim Schüler de la Oficiul de Stat Turingian pentru Conservarea Monumentelor şi Arheologie.
